imi este dor de mainiile aspre ce obisnuiau sa ma mangaie,maini aspre dar calde ,ce-i drept m-au asprit, mi-au racit ochii sa ii pot deschide,probabil in visele dulci plang dupa ele,de aceea am nisip in ochi dimineata,maini aspre lipsa,prezente in alta viata...nu si in era noastra,unde suflam abur fierbinte pe nari ca o dobitoaca rahitica la plug,smucind fara oprire greutatea.Maini aspre ca ziua de maine si totusi calde...ca o zi de maine cu soare,mi se ingroasa pielea in...palma aspra cu degete crispate ce palmuie ziua de ieri,se cauta...isi cauta si sora,pornesc la drum...spre astre,aspre palmele-s haotice nu au pe cine sa mangaie.
Sa se repete istoria?! nu cred ,de data asta nimeni nu le simte lipsa.
maini calde,aspre lipsa ca soarele la ...noapte,singura sumana neagra ce mai lupta printre ale monstriilor soapte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu