trandafiri fetizi (8martie)

Mihai dupa 150 de ani lumea inca isi aminteste de tine
Dar destul de vag nu cred k e spre bine
Bacovia,cum am putea sa uitam plumbul cand acesta ne omoara
Fara sa ne doara
Ati facut parte dintre rozele fetide
Alti oameni prinsi sub partea plina a clepsidrei
Afara e razboi ca de obicei
Se lupta acei
Cu sufletul ce sufera plangandu-si mortii
Sortiti sa se lase in voia sortii,
Auzi vuietul otelului cad trandafirii pe jos-sunt cadavre intinse si putrede
Totul sa fie impotriva firii?
Se omoara intre ei din lacomie,nu arunca!ci dami felia de paine mie.
Firul lui nu este frumos lumea se intreaba ,e zgarcit?iar el se uita porcos
Cu legendara privire ce te tripeaza,
Cand sufletul tie stors de lacrimi ce mai conteaza?
Si ce sa scuipi inafar de ura?
Si ce sa scuipi inafar de ura? ha?
Si ce sa scuipi inafar de ura,inca din clipa din care da sa iasa pe usa!
Si crezi ca ceva il poate convinge sa se schimbe crezi ca il poate convinge?
Din nou,are firul de roza,in mana vezi rani de la spinii otraviti,
Dar durerea nu o simte ca un erou pe care tu inca incerci sa-l imitzi.
E lung drumul spre dealul mortii
Vrea sa ajunga cu mortis
Dar e lung drumul spre dealul mortii.
Petalele roshii i se topesc in palma,
E sange shi raman stropi in urma
Poate asha afla calea prin labirintul padurii
chiar daca pt asta trebuie sa-si omoare copii,
Si totusi firul lui este urat,si,e greu sa iti cari crucea
Cand este din tulpina unui trandafir cu spini e greu sa-ti cari crucea.
Copilul fara multe dar bucuros pe carare mergea,
Singur printr-un intuniric familiar
Niciodata nu a avut vise sa ajunga un megastar.
Purtand asupra lui blestemul simbolului
SI-a tras biletul cu nororc din fundul bolului
Vorbeshte cu spiritul din capatul holului.
Fiecare foaie pe care o scrie i se incresteaza in piele
Nu simte dragoste nici pt sine
Continua sa umble pe shine
Sperand sa prinda trenul...
Dar isi continua mersul.
Dupa teoria lui Goga traieste
Arta poetica o iubeste
Si nu este decat un trandafir casant ce se rupe,
Cade,corpul sau intrat in cangrena dar se zbate pana apune.
Ce se intampla in mintea lui nici el nu indrazneste a spune
O simpla persoana cu idei rele sau bune
Din tragedii face glume
I se rupe de lume i se rupe de sine.
Dragostea lui pt muzica tinde spre infinit
Are un caracter greu de definit
Se plimba printr-un timp finit,
Dar lumea nu intelege
Ca acest om ar putea sai lege de adevarul nepretuit
Pt ei e nepotrivit,
Pt ca firul sau e urat si are petale uscate,
Chiar il uraste si mai sunt,cate?
Pt ca e lung drumul spre dealul mortii
Continua sa lupte cu voia sortii.
Ingerul sau pazitor e anticrist,
Trandafirul saturat de lumina acelui Crist.
Din acel copil a mai ramas doar umbra,
Si arma lui care este gura,
Cu ajutorul careia spinteca zeii
Deschide usi secrete fara ajutorul cheii.
Dar de ce sa fie nebun?
Pt ca trandafirul sau e prea uscat ca sa fie bun?
Sau de ce se uita toti urat la el?
Ca e plin de aer in portofel?
Sau ca sia pierdut tineretea prin baruri?
Spaland pahare sau holuri.
Este conshtient ca toti ii vor binele..dar refuza sal dea
Ia dat viata nu dumnezeu ci femeia.
Trandafirul sau are rani de la numeroasele teste.
Nascut intr-o tara in care nimic nu pare sa conteze
Atunci lui de ce sa-i pese?
Continua sa-si care crucea sa o aiba la capatai,
Un om ce aproape de capat ii
Rataceshte pe un drum lung intrun timp scurt,
Nu este obisnuit sa fie aparat de scut.
Dar pielea lui este familiara cu spinii
E nebunul ce se comfrunta cu pionii.
Acela ce se plimba prin multimea de vibratii,
Sau printre vocile abstracte ale orasului pe care vrei sa-l deti
La stadiul de robot tu te menti,
El e mult primitiv,adica un om rational ce se leagana in sanul mortii
Ca sa fie alaptat cu cunoastere,
Chiar daca in genunchi trebuie sa urce muntele,
Muntele de oase cu o coasa la-ndemana,
Si ce sa scuipi inafar de ura?
Din atata suferinta ce sa scuipi inafar de ura?
Drumul a fost lung iar timpul scurt,
Nu mai aude nimic orasul e mut,
Intunericul tot il orbeste,
Problemele au fost rezolvate babeste
Cu o petala de lumina vorbeshte
Simte spiritul cum din sine iese,
Simte miresme de trandafiri putrezi,
Corpul sau nu mai raspunde la comenzi.
Pielea lui este familiara cu spinii...
Dar acum pleaca sa-si intalneasca strabunii.