antiteza luminii

Progresez prin..suferinta
Timpului etern ce trece cu pasi repezi si lasa in urma doar umilinta
Unui popor ce a construit un imperiu din umbre foc si ruine scrise cu sange
De un copil ce se intreaba daca mai are inger,
In ger se plimba spirite ce si-au lepadat trupurile
Fortate de demoni razboinici precum Achile,
Mile de drumuri pavate cu oase si marginite de cranii
Ale unor oameni ce aveau ca zei banii.
Lacrimi da sange mi se scurg pe fata
Ma uit spre cer si cer opusul cuvantului viata...am inima de gheata,
(Dar totusi pe piele simt stropi de apa ce ard,e doar ploaia acida ce continua sa ucida fara mila,la fel si aerul cu gust de mucegai si cenusa,astept sa mi se deschida o usa...)
Cazut in abis si inchis in acel vis
Ma face optimist doar fortuna labilis
Asta-i durerea din inima
ce te obliga ca tu sa mergi in linie oblica.
Iti pierzi si ultimu' gram de demnitate
incercand sa iti faci singur dreptate.
Fara sa iti dai seama ca traiesti in intunericul iadului...
Uitand de dumnezeu si punand pret pe capul lui,
Te asociezi cu diavolul crezand ca el te va ajuta
atunci cand se va stinge lumina...
Iar patrula de umbre continua sa bata marsul..
Inima continua sa iti spuna sfatul
Pe care il ignori si fugi pe front cu mainile legate,
Pe acelasi front unde batalioanele se lupta cu baionete.
Fiecare avand fata inrosita cu sangele inamicului,
fiecare se lupta pana la inceperea colapsului....
Concepandul ca pe un nou inceput,scotand...
Asul de inima neagra fiind constienti ca persoana lor e tot mai vaga,
Iar tu contunui sa scuipi venin din propria-ti inima,
Injectezi seringi cu-o doza minina...
De aer in venele celor apropiati
fiindca simti durerea copiilor ratati
ce tremura-n transee,iar altul zbiara ca o femeie...
Nascuti ca sa ucida sau sa fie ucisi de-o armata lucida!